1. 

Primul accident rutier a avut loc acum 150 de ani. La acel moment, incidentul a fost conjurat pură întâmplare fără nicio bănuială asupra riscului pe care îl presupune circulaţia rutieră. Din nefericire, de atunci şi până în prezent, 30 de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa în accidente rutiere. La nivel global, 1,24 milioane de oameni mor anual. Mult mai mulţi rămân cu handicapuri grave, iar între 30 şi 50 de milioane sunt răniţi. Dincolo de sentimentele de empatie sau de tristeţe, rămâne faptul că aceste victime, persoane cu handicap sau vătămate, costă statul foarte mult. De ce? Victima nu mai produce plus valoare, deci nu va mai genera taxe sau impozite, directe sau indirecte, contribuţii sociale la fondul de pensii. Pe de altă parte, statul a investitit deja în persoana decedată prin sănătate, educaţie şi aşa mai departe. Chiar dacă abordarea pare cinică, fiecare stat îşi socoteşte aceste costuri şi, în mod evident, este nevoit să reducă numărul victimelor rezultate în accidentele rutiere. 

Costurile reale ale unui accident rutier înseamnă în primul rând viaţă, dar şi costuri care ajung la circa 2% din Produsul Intern Brut (PIB), costuri de vindecare a leziunilor produse în urma accidentelor, costuri de reparare a autovehiculelor şi a infrastructurii, costuri de reducere a riscului rutier.

Apare întrebarea: cum reducem costurile sociale? Este evident că următoarea întrebare este: cine este vinovat de aceste accidente? Orice accident rutier este provocat de unul din cei trei factori: omul, maşina sau drumul. Statisticile arată că, între 70 şi 80% dintre accidente cu victime se datorează factorului uman, uneori în conexiune cu ceilalţi doi factori: drumul sau maşina. 

2. 

Omul greşeşte. Putem compensa greşeala umană? De-a lungul ultimelor decenii, maşinile au devenit tot mai sigure, apărând sisteme ASR, ESP, ABS, sisteme de avertizare, structuri de tip fagure, airbaguri. Toate acestea au compensat, parţial, greşeala umană, însă nu suficient, deoarece, numărul vehiculelor creşte, mobilitatea creşte, iar infrastructura rutieră nu ţine pasul cu această stare de fapt. Ajunse în acest punct, în urmă cu 25 de ani, state precum Germania, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Franţa și Danemarca au început să se aplece asupra factorului infrastructură rutieră. Aşa au început să apară institutele de siguranţă rutieră şi tot astfel a apărut conceptul <drum care iartă>. Un <drum  care iartă> spune că infrastructura, prin elementele ei, încearcă să prevină accidentele rutiere. Atunci când nu reuşeşte, măcar încearcă să reducă numărul de victime. 

Studiile ştiinţifice indică faptul că, în lumea modernă, siguranţa rutieră are o importanţă deosebită. Pentru a pune în practică acest concept, în statele amintite mai sus, au apărut specialiştii în siguranţa rutieră şi anume auditorii de siguranţă rutieră. Organismele de conducere ale Uniunii Europene au ca obiectiv în acest domeniu, în deceniul 2011-2020, o reducere cu 50% a numărului de persoane decedate în accidente rutiere pe şoselele Europei.

Educaţia rutieră începe în familie, continuă la şcoală şi se desfăşoară pe tot parcursul vieţii. Siguranţa rutieră este responsabilitatea tuturor, de la nivel european până la nivel local, de la cei care au atribuţii în domeniul siguranţei rutiere, până la conducătorul auto sau pieton. Responsabilitatea individuală a participanţilor la trafic va duce la obţinerea unui climat de siguranţă rutieră.

3. 

În vederea reducerii riscului accidentelor grave, se subliniază responsabilităţile ce revin conducătorilor auto şi factorilor de decizie privind siguranţa rutieră. Trebuie să învăţăm cu toţii că „Viaţa are prioritate!”.

Un român moare la fiecare trei accidente:

– România ocupă primul loc în Europa la severitatea accidentelor rutiere, relevă un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).  

– Media europeană este de un deces la 40 de accidente. 

– Potrivit OMS, o lege anti-alcool va reduce cu 20% numărul accidentelor, deoarece  consumul de alcool scade coordonarea și viteza de reacție a șoferilor.

Educația rutieră are două niveluri.

a) Primul nivel este educația rutieră a copilului.

Regulile de circulație pe stradă sunt esențiale pentru protejarea copilului împotriva accidentelor, atât de frecvente în ultima perioadă în țara noastră. Nu mai e mult până când micuțul va păși pentru prima oara singur pe stradă și va fi nevoit să înfrunte o mulțime de reguli de trafic. De la învățarea culorilor semaforului și a semnelor de circulație necesare pentru trecerea străzii, până la traversarea acesteia numai pe zebră, micuțul trebuie învățat să se descurce în trafic.

Încă de la 1-2 anișori este timpul să înceapă să i se repete constant regulile de circulație pe stradă. Să nu meargă niciodată pe stradă singur și să se uite în ambele sensuri înainte de a traversa, fiind ținut de mână. Este necesar să i se repete mereu să circule numai pe trotuar și să nu se aventureze pe carosabil pentru nimic în lume (nici dacă scapă mingea sau jucăria), explicându-i de ce nu trebuie să facă acest lucru și care sunt consecințele unui astfel de comportament.

b) Al doilea nivel este educația rutieră a adultului. (vezi punctul 4)

4. 

În perioada preșcolară și școlară, copilul câștigă îndemânări, abilități și capacități de a înțelege și de a aprecia conduita celor din jurul său. Acesta începe să cunoască, în parte, valoarea socială a acțiunii sale, pentru ca, mai târziu, să înceapă a se conduce după anumite norme morale, prin raportarea faptelor proprii la faptele celorlalți semeni adulți. Pentru a răspunde ritmului foarte rapid de dezvoltare fizică și psihică a copilului, trebuie găsite strategii noi, specifice vârstelor mici, care să dea finalitate actului educativ.

Educația rutieră reprezintă o latură esențială privind integrarea în civilizația modernă a elevilor. Indiferent de vârstă, regulile referitoare la traficul pe drumurile publice impuse de societate pietonilor și vehiculelor trebuie cunoscute și respectate cu consecvență și responsabilitate.

După cum am precizat la punctul anterior, al doilea nivel al educației rutiere este educația rutieră a adultului. Conducerea preventivă este un aspect extrem de important pe care ar trebui să îl aibă în vedere orice conducător auto. Din păcate, nu toți cei care dețin un carnet de conducere știu cu adevărat ce să facă în spatele volanului. De aceea, nu toți conducătorii auto sunt șoferi.

Așadar, pentru a deveni șofer, trebuie în primul rând să fii dispus să înveți tot timpul, fie că înveți din propria greșeală, fie că înveți din greșelile altora. Această regulă se aplică și dacă ai câteva sute de mii de kilometri la activ.

5. 

În ziua de astăzi, să conduci în siguranță înseamnă, întâi de toate, să anticipezi. Când conduci, trebuie să știi din timp ce face mașina din față, cele din intersecție, ce culoare va avea semaforul când treci prin intersecție, ce se întâmplă 2-3 mașini mai în față, ce se întâmplă în spatele tău, ce urmează să facă pietonii, cu alte cuvinte, să fii un fel de radar uman.

Să nu uităm că o cauză importantă a accidentelor e reprezentată de neacordarea de prioritate. Cel puțin, în România nu trebuie să te bazezi în totalitate pe semnul de circulație care îți dă prioritate, deoarece știm cu toții că nu toți ți-o vor acorda. Gândește-te că jumătate din mașinile pe care le întâlnești în intersecție pot fi un pericol pentru tine. Sunt multe cazuri în care trebuie, de asemenea, să anticipezi cauzele care îl fac pe alt șofer să facă ceva anume. Când vei ajunge să te gândești într-o fracțiune de secundă la ce se întâmplă în jurul tău, în momentul în care te afli la volan, atunci poți să spui că te îndrepți spre a fi un șofer bun.

În deplasările noastre zilnice, nu avem de-a face numai cu mașini, ci și cu pietoni. Acestora trebuie să le dai, de asemenea, foarte multă importanță. Hai să fim serioși, unii oameni habar nu au pe ce lume trăiesc așa că, în unele cazuri, trebuie să gândești și pentru ei.

O întrebare des întâlnită este: Contează numărul de kilometri parcurși? 

De multe ori am purtat discuții pe această temă. Numărul de kilometri este probabil singurul indice care să îți spună ceva despre experiența unui șofer. Și, totuși, cât de adevărat să fie? Kilometrii mulți pe autostradă, pe drumurile patriei, afară din țară, într-un oraș ca Turda sau într-unul ca București? 

6. 

Știrile de la ora 5 ne prezintă N cazuri de întâmplări neplăcute pe șosele. Uneori este vorba de șoferi tineri, alteori de posesori de milioane de kilometri (poate). Cert este că inevitabilul poate să lovească pe oricine, indiferent de experiență. Până la urmă, cred că acest cuvânt, EXPERIENȚĂ, semnifică un avantaj pentru șofer și, în primul rând, pentru el. Îi oferă capacitatea de a se proteja pe el și implicit pe alții. Nu-l face mai bun prin comparație, nu-l ridică deasupra norocului sau a ghinionului, nu-i dă puteri supra-naturale sau alte chestii vodoo. Îi dă poate intuiție, răbdare, viteză de reacție și, în situații deosebite, poate șansa la alegerea corectă. 

Normal că atunci când ajungi într-o situație limită, din vina ta sau a altcuiva, intervine elementul surpriză, care te poate paraliza câteva fracțiuni de secundă, suficient însă ca tu să pierzi șansa de a evita accidentul sau de a micșora amploarea impactului. Aceasta este o problema majoră, din cauza căreia multe accidente ar putea fi evitate.

Cum poti sa eviti un accident? 

Sângele rece, adică păstrarea calmului. Chiar dacă prima senzație este de groază, trebuie să o îndepărtezi rapid, deoarece nu ți-o permiți. Lucrurile se întâmplă foarte rapid și tu ai nevoie de fiecare milisecundă. Trebuie să faci ceva. Intuitiv, trebuie să încerci să eviți impactul, să frânezi și să păstrezi controlul volanului, chiar dacă mașina derapează. Chiar dacă ști că va avea loc impactul, trebuie să acționezi. O secundă cu piciorul pe frână și va fi tot ce contează, deoarece vei reduce din viteza de impact, iar acest lucru poate face diferența între moarte și rănire.

7. 

Pune-ţi centura. Este cel mai important sfat dintre toate. Obligă-ţi pasagerii, inclusiv pe cei din spate, să îşi pună centura de siguranță. La un accident cu viteza de doar 60 km/h, fără centură, îţi vei fractura coastele de volan, pasagerul din dreapta îşi va sparge capul de parbriz, iar cei din spate vă vor lovi în ceafă cu forţa unui baros sau, dacă sunt copii şi nu sunt puşi în scaune speciale, vor zbura prin parbriz. Blocarea centurii prin spatele scaunelor sau folosind capete de prindere care se vând la colţ de stradă e şi mai periculoasă, pentru că se vor declanşa airbagurile, cu 300km/h, care sunt gândite să oprească un corp deja ţinut strâns de centură, rezultând rănirea gravă şi desfigurarea celor din faţă. Nu te gândi că te poţi ţine de volan sau că te opresc scaunele din faţă, orice obiect din calea ta echivalează cu izbirea de un zid cu toată forţa. Să nu mai amintim de faptul că în momentul impactului toţi ocupanţii maşinii devin de câteva ori mai grei. Din acelaşi motiv, nu considera că poţi să-ţi prinzi copilul din spate cu mâna, pentru că în acel moment, chiar la 60 km/h, va avea peste 120-150 de kilograme şi va fi în zbor, iar tu vei susţine cele circa 300 de kilograme ale tale în mâinile înfipte deja instinctiv în volan.